îmi place să fiu singură. îmi place să nu vorbesc cu oamenii (cu unele excepţii, normal. 2-3 persoane) pentru că nu îmi pasă de ei şi, în general, nici lor de mine. dar nu mă deranjează. ba din contră. mă simt mult mai comod aşa. nimeni nu are nevoie de mine, eu nu am nevoie de nimeni.
cel mai bine mă simt atunci când stau singură în casă. sau măcar singură în camera mea. şi beau o ciocolată caldă şi citesc o carte bună. şi îmi ţin ursuleţul meu de pluş langă mine. uneori vorbesc cu el. heei, e chiar drăguţ. şi e pufos.. nu, nu l-am primit de la nimeni. mi l-am cumpărat singură. din auchan. şi a fost ieftin. şiii.. ghici ce ?! e un căţel. da, ai citit bine. un căţel. nu, nu mi-am schimbat părerea despre creaturile alea gingaşe şi atât de nesuportate de hormonii mei. dar el nu latră. şi nu muşcă. nici măcar nu linge. doar ascultă. şi miroase a detergent. nu orice fel de detergent, totuşi ... dar nu o să încep să vorbesc despre ursuleţul meu pufos. ar fi mult prea multe de zis.
aaa, eu am mai mulţi ursuleţi. să nu credeţi că el este singurul. nu. am mai mulţi. dar restul sunt primiţi. nu sunt ai mei. sunt ai mei, dar.. cu împrumut. nu, nu genul ăla de împrumut. nu trebuie să îi dau înapoi sau ceva.. ştiţi ceva, nevermind.
iau multe pastile. sunt chiar bolnavă. şi nu prea am poftă de mâncare. am slăbit cam.. 3 kg într-o săptămână ?! some would kill for this. but eh. sunt mulţumită. mi se văd oasele mai bine. oasele alea. care îmi plac mie.
am o cămaşă nouă. nu e nouă.. dar nu am mai purtat-o până acum. a fost a lui fratimio. şi înainte să fie a lui fratimio, a mai fost a cuiva. nu îmi amintesc a cui. dar e veche. si largă. mă simt bine în ea. e albastră închis cu negru. în carouri. arăt bine în ea. cel puţin aşa zice mama.
hahahaha. îmi place mobila mea verde. da, verde. nu, nu e nouă. e tot aia. aia din vară. cât mi-am dorit-o. era iulie şi am promis că dacă o să am mobila asta verde, o să am grijă să fie mereu curat în cameră. dar am minţit. e mereu dezordine în cameră. dar mă simt bine. şi mama nu se simte bine. şiii.. ei bine, nu e prea frumos. dar pe pervaz am o bombonieră cu forma feţei lui moş crăciun. nu, nu e crăciun. nuu, nu am uitat să o dau jos. o am acolo de doi ani. până de curând a fost goală. acum e plină. cu bomboane. de toate felurile.. dacă o să vi pe la mine, o să te servesc. glumeam. adică nu glumeam. chiar te servesc. dar nu o să vi. ei haide, ştim noi de ce.. pentru că. da, aşa ziceam şi eu.
am şi un ceas nou. mi l-a făcut mama cadou. e de perete. e frumos. şi mare. câteodată stau întinsă în pat şi mă uit la el. şi trece timpul mai repede. e ciudat. dar trece. chiar trece. mama mi l-a luat spunându-mi că o să îmi fie mai uşor să aproximez timpul dimineaţa, înainte să plec la şcoală. nu şi-a dat seama că e încă întuneric în cameră când plec eu la şcoală. iar eu nu aprind becul. de asta arăt mereu la fel.
dar, cum ziceam. mama zice că-s drăguţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu