Intersecţii

Spune-mi, te-ai gândit măcar o data că noi suntem cei care greşesc?

Te-ai gândit vreodată că am greşit intersecţia? Poate am luat-o pe o altă interseţie.. o intersecţie în care regula de aur este să .. încalci regulile.

Şi .. uite-ne. Uite-ne în intersecţia asta stupidă în care toate sufletele şi inimile accelerează la semaforul aşteptării. Unde toate locurile de parcare sunt goale, pentru că inimile se opresc pe trotuar. În intersecţia unde, la sensurile giratorii, au prioritate cei care vin din partea dreaptă, pentru că acolo cred ei că se află inima. Intersecţia unde nu există limită de viteză, aşa că poţi să iubeşti cu câţi km vrei tu pe oră, iar semnele de “STOP” înseamnă “go on”, iar semnul de “interzis” înseamnă “bine te-am găsit”. Este intersecţia în care nu există treceri de pietoni, deci toate sufletele trebuie să meargă pe vârfuri.

Suntem în intersecţia asta unde, în tot haosul şi toată aglomeraţia asta stupidă, sufletele şi inimile intră unele în altele, (re)găsindu-se. Dar noi? Dar tu şi eu? Ce facem când noi nu ne ciocnim decât de noi înşine? Şi ce facem dacă atunci când ne ciocnim de alte inimi, ne ciocnim de cele de care nu trebuie? Dacă ne ciocnim de inimi care s-au ciocnit deja de altcineva? Sunt inimi nepotrivite. Nepotrivite. Nu greşite. Nu există inimi greşite, la fel cum nu există nici inimi corecte. Există potrivire sau nepotrivire.

Acum, spune-mi tu. Ce facem? Plecăm sau.. stăm? Şi ştiu cum e să stai mereu în acelaşi loc, sub aceeaşi nori, sub acelaşi Soare. Stiu cum e să rămâi. Ştiu cum e să te uiţi la cei care pleacă, şi da, ştiu cum e să uiţi ochii lor, pentru că pleacă mult prea repede. Mult, mult, mult prea repede. Şi ştiu că şi tu ştii. Ştim amândoi ce ascunde fiecare privire care pleacă în direcţia opusă. Niciodată regret. Şi şti că braţele celor care îi vezi plecând se leagănă leneş pe lângă corp, plictisite şi sătule de îmbrăţişările tale. Şti că toţi ochii pe care îi vezi îndepărtându-se de tine, şi toate zâmbetele lor.. ascund o poveste. Da, o poveste. O poveste al cărei final nu vei fi tu.

Ştii atâtea.. dar nu şti de ce au plecat. Vrei să îţi spun eu de ce au plecat? Vrei să stii de ce mereu pleacă? Pleacă pentru că se plictisesc de apusurile noastre. Şi se duc să caute răsărituri în alte locuri. Oriunde, dar nu aici, nu lângă tine, nu lângă noi. Dar nu te simţii prost pentru că tu nu pleci. Pentru că, chiar dacă ai pleca.. tot te-ai uita în urmă. Şi.. nu ai vedea pe nimeni în urma ta. Pentru că, chiar şi atunci când plecăm.. ei au plecat deja. Singurele lucruri pe care le vei lăsa în urma ta vor fi cerul cu care te-ai obişnuit, aerul pe care l-ai respirat de mii de ori înainte şi Soarele sub care ai stat. Doar atât. Dar cer găseşti oriunde şi la fel şi Soare şi aer. Şi poate.. poate chiar mai frumoase.

Acum.. spune-mi. Ce ne facem? Ne căutăm intersecţia cu care am fost obişnuiţi, sau vrei să stăm în locul ăsta, învăţând ce înseamnă să pleci.

Hai să rămânem plecând, vrei?

Acum lasă-ţi inima să continue ignorând indicatoarele. Şi hei, sper să te ciocneşti de inima potrivită. Şi nu te îngrijora, o să ştii care este atunci când ea va căuta răsăritul lângă tine, ci nu altundeva. Atunci îi vei tine minte zâmbetul..
Acum fug şi eu.. am o inimă de .. ciocnit.

Iubim

iubim, deşi nu ne pricepem deloc la asta. iubim cu speranţe într-o mână, dar cu regrete în cealaltă. iubim de la prima oră a zilei. iubim dar nu ştim de ce. iubim în grabă. iubim azi, dar până mâine uităm. iubim când e lumină doar dacă ne ţinem ochii închişi. iubim cu sufletul în mâini şi mâinile în buzunar. iubim din buzunar. iubim pe ascuns. iubim fără cuvinte. iubim trântind uşi şi spărgând geamuri. iubim cu toate oasele. iubim construind, iar apoi dărâmând. iubim strângând în braţe. iubim ca în basme, dar şi ca în coşmaruri. iubim prin poezie şi prin muzică. iubim oameni pe care i-am întâlnit numai o data. iubim pentru ceea ce a fost. iubim si îi pivim pe ceilalţi, dar ne legăm la ochi când ne privim pe noi. iubim pentru noi. iubim fără să vedem încotro mergem. iubim fără unităţi de măsură. iubim, dar stricăm. iubim pentru că au plecat, au rămas, sau pentru că s-au întors. iubim ca să ne doară. iubim câteva zile pe oră. iubim câteva secunde pe oră. iubim cu mâinile întinse şi cu buzele întredeschise. iubim rece. iubim amintiri, momente, locuri, minciuni, oameni, cuvinte.

Străini

Mi-a venit o idee. Hai să fim străini din nou! Vrei?

Să ne vedem din nou pentru prima dată, de preferat în acelaşi loc. Hai totuşi să modificăm puţin scenariul de data asta. Şi numele, dacă ne ajută. Hai să ne zâmbim pentru prima data, dar din colţuri diferite ale camerei. Să ne întindem mâinile printre ceilalţi oameni ca să facem cunoştinţă. Iar atunci când îmi atingi mâna.. să îţi pară cunoscută pielea asta rece. Să îţi treacă prin cap că ne cunoaştem, dar că am uitat amândoi. Să mă întrebi dacă ne-am mai văzut. Să-ţi zâmbesc şi să-ţi spun că ne-am văzut, fără să ne vorbim, în fiecare zi prin ochii altor oameni. Apoi să ieşim afară, iar frunzele să cadă pe jos fără să se lovească. Să ne plimbăm. Să mergem într-un parc. Acelaşi parc de atunci. Dar de data asta să aleg eu banca. Dar să fie tot cea de atunci. Să-mi spui că ţi se pare cunoscut locul. Să mă întrebi dacă am mai fost vreodată împreună aici. Iar eu să-ţi zic că ne-am întâlnit pe fiecare zi în corpul altor oameni pe toate băncile din parcul ăsta. Să fie frig şi să fiu îmbrăcată subţire şi să tremur. Să-mi spui că ai mai trăit asta o dată. Că ai mai fost aici o data. Să te contrazic spunându-ţi că ai mai fost aici de mai multe ori. Să îmi uiţi numele la fiecare zece minute şi de fiecare dată să îţi spun unul diferit... Dar să nu ţi se pară niciunul potrivit pentru mine. Să îmi dai tu un nume nou. Pe care să nu îl mai uiţi la alte zece minute. Să ne ţinem de mână. Să mă duci până acasă de data asta. Să mă îmbrăţişezi. Dar să nu mă săruţi. Sărutul trebuie să vină abia la a patra întâlnire.

Să ne cunoaştem din nou. Sau dacă nu, hai să fim iar doi străini. Şi să rămânem aşa. Măcar aşa o să ne privim atunci când trecem unul pe lângă celălalt pe stradă. Şi, cu puţin Soare, vom ajunge chiar să ne zâmbim.

"Nu s-a terminat ca o despărţire, ci ca o apropiere. Cred"

Poezie

Prin faţa mea au zburat prea multe vise
Şi prea mulţi oameni plini de vise
Care mai de care mai măreţe
Sau poate doar mai îndrăzneţe…

În faţa mea au stat atâţia oameni,
Atâtea porţi deschise şi închise
Şi în ochii mei au luminat
Mult prea multe dorinţe.

Şi-am murit, şi am înviat
Tot de-atâtea ori
Câte vise am avut
Şi le-am pierdut,
Câţi oameni cu vise am iubit
Dar nu i-am mai întâlnit,
Câte porţi către alte lumi mi s-au închis,
Câte lumini acum s-au stins.

Impuls

Hai să facem cunoştinţă într-un sfârşit de săptămână. Să fim cei mai buni prieteni, doar pentru o zi. Eu să-ți spun de el, tu de ea, apoi să mă asiguri că amândoi ne-au iertat.
Să îmi spui ce ai mai făcut, dar mai ales ce nu ai reușit să faci încă. Să-mi prezinți viața ta, apoi să-ncepi să râzi, gândind câți alții au mai păţit-o, probabil, în același fel. (gândind că poți da oricui câteva lectii despre statornicie și onestitate în cuplu)
Ai să râzi de puțina memorie ce ți-a mai rămas, admițând că nici nu-ți mai amintești când a început totul. Sau când s-a terminat totul...
Cu memoria o dată pierdută, sau împrumutată zeului cu nume de libertate.. poți face orice! Poti desena pe pereți, poți scrie poeme despre beție trecătorilor, te poți plimba fără haine.
Apusul are puterea de a ne lua mințile. Așa că ne vom lua rămas bun, jurând ca vom locui amândoi în câte-o scoică, la mare. Poate într-o vară mă vor găsi pe mine, sau pe tine.
Le vom cânta despre votcă, și valuri, și vieți, și sorți. Ne vor cânta și ei, dar ne vor uita la prima chemare a orașului, care n-a auzit nici de scoici, nici de beții, nici de apusuri hipnotice.
Apusul are puterea de a ne lua mințile, pentru a ni le da-napoi, mai curate sau mai noi în urmatoarea dimineață.
Pentru că nimeni nu știe ce zi e sâmbătă...


Ideile noastre despre iubire pot fi împrumutate pe nimic.

Epilog

Veţi deveni, cel mai probabil, nişte prieteni ocazionali(cele mai lungi conversaţii vor fi, fără îndoială, urările de Crăciun şi de Revelion. Şi de zile de naştere, asta în caz că vă amintiţi.)
Voi, oameni care aţi avut şi aţi împărţit totul la un moment dat, împărţiţi acum şi de-acum încolo un simplu, modest salut pe stradă. Dacă nu e prea aglomerat, desigur, pentru că altfel, aţi fi nevoiţi să ţipaţi sau să alergaţi unul dupa celălalt. Iar voi aţi încetat de mult să faceţi asta.
Nu vă mai zbateţi, nu vă mai revoltaţi.
Nu vă mai plângeţi niciunul de întărziere, de speranţe, indiferenţă, negare, dezamăgire.
Nu vă mai ard obrajii.
Şi nici săruturi neaştepate nu mai are cine să primească sau să dea.
Nu vă mai dor ochiii. Pentru că numai aveţi de ce să vă întoarceţi privirea.
Nu vă mai tremură picioarele. Nici mâinile.
Nu vi se mai pune un nod în gât. Nu vă mai bate inima tare, nici de durere, nici de emoţii.
Nu mai zâmbiţi, şi nu mai plângeţi.
Nu împreună.


Sometimes it lasts in love, but sometimes it hurts instead.
Nevermind, you'll find someone like him/her.

Aşa dispar îndrăgostiţii.

School

Ce frumos e când te scoli dimineaţa şi viaţa te loveşte în faţă.

septembrie. ploaie. ciocolată caldă. liceu. ziduri. băi. profesori. ceai de lămâie. automat. ştrudel cu visine (bleah). powerpuff girls. latină. glume. cretă. geamul de la etaj. etajul trei. întuneric. frică. spaimă. hohote. zâmbet. băieţi. cămăşi. îmbrăţişare. bănci. inimioare. cămin. vestiar. câini. frig. dimineaţă. hush. kubetti. prima bancă. română. cabinet de geografie. coridoare lungi. gălăgie. pod. scările profesorilor. frunze căzute. toamna. trivale. sânge. blugi rupţi. rockeri. mere. dezamăgire. tristeţe. plâns. lacrimi. bătaie. întâlniri în timpul orelor. băi. oglinzi. femei de servici. în spate. ţigări. bere. mătură. pietre. clopoţel. gardian. soare. speranţă. fluturaşi. tricouri. ghiozdan. teneşi. brăţară. chitară. muzică. kurt cobain. gumiţe. iubire. poartă. eram. trecut. sărut. mâini. loc secret. scări. noi. voi. mâncare. frig. antreprenoriale. afaceri. bucurie. copii. verde. cer. albastru. scrum. despărţire. somn. oboseală. dor. dramă şi certuri. răsete şi lacrimi. ceartă şi împăcare. beţie. gelozie, zvonuri şi minciuni. wannabe sluts & church girls. minciuni şi dezamăgiri. emoţii. început.

7 zile.

can't wait.

Cam aşa

Am un zâmbet nou de câteva luni. Mi l-au cusut prin mai după o operaţie complicată, timp de câteva ore. Ţesuturile au fost asimilate complet, toţi muşchii feţei răspund perfect buzelor. Până şi coluţurile au fost ridicate dinadins în sus, să elimine orice posibilitate ca ele să se mai scurgă vreodată în jos, sub impulsuri lacrimale. Următoarea intervenţie va fi pe cord deschis. Au uitat să dezamorseze bomba care la fiecare ticăit îmi cutremură buza de jos.


-7 minute.

Şi ce bine ar fi dacă a-ţi folosi şi voi "remove usb safely". Dar nu, voi nici nu ştiţi de procesul ăsta. Scoateţi direct. Şi apoi când aveţi nevoie din nou să îl conectaţi la calculator, nici nu vă puneţi problema că nu o să meargă. Şi merge. Şi iar îl scoate-ţi aşa, fără să vă pese. Dar într-o zi, usb-ul nu o să mai răspundă. Şi o să-l cauţi prin My Computer, dar degeaba. Nu o să mai fie niciodată acolo. Şi o să fi nevoit să iei altul. Pentru că ai nevoie. Mereu ai nevoie să fi conectat. Dar nu o să fie la fel. Poate o să fie mai prost, poate o să fie mai ieftin. Sau poate o să fie mai bun. Dar degeaba, pentru că oricum, o să faceţi la fel cum a-ţi făcut cu primul.. şi o să se strice. Bang.
Şi da, pentru că n-ai ştiut să dai click pe ce ţi-am zis mai sus.
Aşa că data viitoare când îţi conectezi un usb la PC, asigură-te că înainte să-l scoţi, dai "remove usb SAFELY". Ok? Ok.

Minciuni de vară

Aprinde din nou o țigară
Să ne țină companie
Ne spunem adio în fiecare vară
sub acelaşi peron dintr-o gară
Tunele de sticlă ne sună a pierzanie.

Am rămas fără timp.

Vreau

Vreau să schimb lumea. Vreau să vă fac pe toţi fericiţi. Să fiu undeva, sus, şi să arunc cu zâmbete pe feţele voastre. Seara, înainte să adormiţi, să iau câte o stea şi să o pun la geamul fiecăruia, ca să nu vă fie frică de întuneric. O să iau un praf şi o să arunc peste voi, iar atunci, visele voastre (pe care le-aţi aruncat când aţi terminat liceul) vor apărea din nou în viaţa voastră, iar de data asta, voi veţi face tot posibilul ca ele să se împlinească. O să vă pun teneşi în picioare la toţi, o să vă fac să vă îndrăgostiţi atât de tare, o să vă schimb muzica pe care o ascultaţi. O să vă umblu prin cap şi prin inimă şi o să sterg "tristeţea" până când nici măcar nu o să mai ştiţi de existenţa cuvântului "tristeţe".
O să vă iau mâinile şi o să le pun în mâinile altcuiva, o să vă fac cadou cele mai frumoase amintiri. O să vă fac să vă placă ploaia, şi o să alergaţi în ploaie şi o să râdeţi. O să pun un curcubeu deasupra camerelor voastre, iar lumea voastră va fi mereu colorată. O să iau fluturii şi o să îi pun în stomacele voastre, şi o să aveţi mulţi fluturaşi în stomac.
O să fac o fabrică de ciocolată special pentru voi, din care puteţi să mâncaţi de câte ori vreţi.

Dacă aş putea, chiar aş face toate astea pentru voi. Şi nu numai atât. Dar eu nu pot. Dar dacă Dumnezeu poate să facă orice.. de ce nu ne face fericiţi?