Iraţionalul raţionalizat

Ştiu că toate vin şi pleacă. Ştiu că de unde nu te aştepţi o să ţi se schimbe viaţa instant şi că o să uiţi de tot ce doare şi din când în când, îţi vei aminti nostalgic, de rănile pe care le-ai avut şi care acum sunt cicatrici. Ştiu, dar n-am răbdare să aştept schimbarea. Îmi place să râd, să iubesc, să alerg în jurul lumii că să mă şi să te găsesc. Ştiu că e greu să nu fii dorit, să doreşti şi mai ales să-ţi arunci tot visul la coşul de gunoi alături de toate scrisorile pe care i le scriai cândva unui EL. Ştiu, şi asta, sincer, doare cel mai tare. Doare că pot explica atât de raţional ce se întâmplă, dar tot mă regăsesc în neantul ăsta şi deşi mi s-au întins atâtea mâini ca să mă salveze, eu caut una singură. Deşi nu ştiu dacă m-aş putea ţine de mâna aia pe un drum lung, îmi doresc să cred că voi putea (sau aş fi putut). Da, încă mă încurc la timpurile verbale, dar asta doar pentru că nu m-am obişnuit cu ideea. Mă oftic tare când nu e alegerea mea la mijloc, când pentru prima oară în mult timp, mi s-a spus că nu am înţeles corect şi, într-un moment crucial, am primit replica "Înţelege ce vrei!". Nu a mers până acum. De ce mi-ai mai spune aşa ceva, când fericirea ta nu contează atâta timp cât cei din jurul tău sunt fericiţi? Mă agăţ de zâmbetele altora, de teoriile altora, de viaţa altora, pentru că tot ce cred eu că ştiu e incert şi tu n-ai ştiut să-mi explici (sau n-ai avut răbdare, dar nu mai contează). Aşa că, de ce scriu? Scriu pentru că în cuvintele mele se găseşte cineva pe lumea asta să se regăsească şi pentru că e atât de natural să scriu acum, încât nu mai contează despre ce scriu şi cum, doar să scriu. Acum scriu despre tine, pentru că eşti în rolul principal pe scenă şi tocmai mi-ai rupt contractul în faţă, iar eu stau şi încerc să-ţi explic că nu e ok ceea ce faci, că ăsta ar putea fi un rol care să te ducă departe, dar eu nu sunt îndeajuns de bună să-mi joc rolul lângă tine. Vezi? Asta am înţeles eu din tot ce mi-ai spus tu, din felul tău de a te exprima şi de a te comporta, din reticenţa aia absurdă...

Şi nici măcar nu e joi.

VAMA-BED FOR LOVE

(ştie Tudor ce ştie.. )