Străini

Mi-a venit o idee. Hai să fim străini din nou! Vrei?

Să ne vedem din nou pentru prima dată, de preferat în acelaşi loc. Hai totuşi să modificăm puţin scenariul de data asta. Şi numele, dacă ne ajută. Hai să ne zâmbim pentru prima data, dar din colţuri diferite ale camerei. Să ne întindem mâinile printre ceilalţi oameni ca să facem cunoştinţă. Iar atunci când îmi atingi mâna.. să îţi pară cunoscută pielea asta rece. Să îţi treacă prin cap că ne cunoaştem, dar că am uitat amândoi. Să mă întrebi dacă ne-am mai văzut. Să-ţi zâmbesc şi să-ţi spun că ne-am văzut, fără să ne vorbim, în fiecare zi prin ochii altor oameni. Apoi să ieşim afară, iar frunzele să cadă pe jos fără să se lovească. Să ne plimbăm. Să mergem într-un parc. Acelaşi parc de atunci. Dar de data asta să aleg eu banca. Dar să fie tot cea de atunci. Să-mi spui că ţi se pare cunoscut locul. Să mă întrebi dacă am mai fost vreodată împreună aici. Iar eu să-ţi zic că ne-am întâlnit pe fiecare zi în corpul altor oameni pe toate băncile din parcul ăsta. Să fie frig şi să fiu îmbrăcată subţire şi să tremur. Să-mi spui că ai mai trăit asta o dată. Că ai mai fost aici o data. Să te contrazic spunându-ţi că ai mai fost aici de mai multe ori. Să îmi uiţi numele la fiecare zece minute şi de fiecare dată să îţi spun unul diferit... Dar să nu ţi se pară niciunul potrivit pentru mine. Să îmi dai tu un nume nou. Pe care să nu îl mai uiţi la alte zece minute. Să ne ţinem de mână. Să mă duci până acasă de data asta. Să mă îmbrăţişezi. Dar să nu mă săruţi. Sărutul trebuie să vină abia la a patra întâlnire.

Să ne cunoaştem din nou. Sau dacă nu, hai să fim iar doi străini. Şi să rămânem aşa. Măcar aşa o să ne privim atunci când trecem unul pe lângă celălalt pe stradă. Şi, cu puţin Soare, vom ajunge chiar să ne zâmbim.

"Nu s-a terminat ca o despărţire, ci ca o apropiere. Cred"